pădurea ochii verzi îi mângâie
o duce în adâncul ei
e timpul vânătorilor de căprioare
descălecă și arcul netezește
tiptil pășește ochește apoi săgeata vârful degetului mare
îi îndoaie încordat de ce privirea deodată se lovește
tiptil pășește ochește apoi săgeata vârful degetului mare
îi îndoaie încordat de ce privirea deodată se lovește
o căprioară a căzut pradă capcanei
de câtva timp fixată de un slujitor
ajunsă față-n față cu prințesa
ochii îi caută înlăcrimați îngemănarea de ființă
oare s-ar depăși pe sine
în loc să o omoare
să îi salveze viața dându-i o mână de-ajutor
de câtva timp fixată de un slujitor
ajunsă față-n față cu prințesa
ochii îi caută înlăcrimați îngemănarea de ființă
oare s-ar depăși pe sine
în loc să o omoare
să îi salveze viața dându-i o mână de-ajutor
momentul a furat-o pe prințesă
viața căprioarei a cruțat
pe când se pregătea să plece mai departe
să își dezlege calul lăsat la pășunat
locului e țintită de uimire
nu le vin ochilor să creadă
momente pline de nedumerire
din căprioară prefac o zână minunată
să fie clipa de trăire adevărată
ori imaginată?
zâna pădurii îi zâmbește
cu blândă voce îi vorbește:
- îți mulțumesc că viața mi-ai cruțat
fata frumoasă de-mpărat
în schimb îți împlinesc orice dorință
răsplată sufletului tău curat
- îți mulțumesc că viața mi-ai cruțat
fata frumoasă de-mpărat
în schimb îți împlinesc orice dorință
răsplată sufletului tău curat
o bucurie fără margini inima tinerei a inundat
i-a spus zânei pădurii că mereu a vrut să își cunoască viitorul
până-n momentul cel mai depărtat
zis și făcut fata își vede viitorul
odată cu momentul împlinirii zâna pădurii și suflarea ei de om
mâna în mâna au zburat...
până-n momentul cel mai depărtat
zis și făcut fata își vede viitorul
odată cu momentul împlinirii zâna pădurii și suflarea ei de om
mâna în mâna au zburat...
viața e dată în momente
când vine timpul lor
ce-ți este dat e de trăit
nu de luat
ce-ți este dat e de trăit
nu de luat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu