Elza Hansen: Viața e dată în momente

un suflet nobil în poveste pleacă pe cal la vânătoare
pădurea ochii verzi îi mângâie
o duce în adâncul ei
e timpul vânătorilor de căprioare 

descălecă și arcul netezește
tiptil pășește ochește apoi săgeata vârful degetului mare
îi îndoaie încordat de ce privirea deodată se lovește

o căprioară a căzut pradă capcanei
de câtva timp fixată de un slujitor
ajunsă față-n față cu prințesa
ochii îi caută înlăcrimați îngemănarea de ființă
oare s-ar depăși pe sine
în loc să o omoare
să îi salveze viața dându-i o mână de-ajutor

momentul a furat-o pe prințesă
viața căprioarei a cruțat
pe când se pregătea să plece mai departe
să își dezlege calul lăsat la pășunat
locului e țintită de uimire
nu le vin ochilor să creadă
momente pline de nedumerire
din căprioară prefac o zână minunată
să fie clipa de trăire adevărată
ori imaginată?

zâna pădurii îi zâmbește

cu blândă voce îi vorbește:
- îți mulțumesc că viața mi-ai cruțat
fata frumoasă de-mpărat
în schimb îți împlinesc orice dorință
răsplată sufletului tău curat

o bucurie fără margini inima tinerei a inundat

i-a spus zânei pădurii că mereu a vrut să își cunoască viitorul
până-n momentul cel mai depărtat
zis și făcut fata își vede viitorul
odată cu momentul împlinirii zâna pădurii și suflarea ei de om
mâna în mâna au zburat...

viața e dată în momente

când vine timpul lor
ce-ți este dat e de trăit
nu de luat