Vasile Ionac:***

Bate-n toacă frumusețea verii;
Ne salută teii-n dimineață,
Se crăcesc înspre lumină merii,
Prin grădini sunt roșii de piață.
Se salută din căpestre verii
Când se spală cu rachiu de greață;
Doamnele așteaptă faptul serii
Să le-atragă nevăzuta ață.
Câinii, pe sub streșini, ca șomerii
Ar lătra, dar nimeni nu-i învață;
Frați de-ai lor plecat-au cu oierii
(Și în munte viața este hoață).
Eu nu cred în semnul întrebării;
Pare-mi că trezirea e o țață!