Se îngustează zarea, curge în amurguri,
țipă-n zbor spre depărtări cocorii,
adunați în cârduri, spintecă văzduhuri,
vântul duce-n depărtare norii.
Dă rugina-n vie, poama-i aurie,
merg săteni cântând s-adune rodul.
prin ploaia de frunze, alaiuri de gâze,
rândunele-și pregătesc exodul.
Umbra zdrențuită, curge ca o salbă,
luna scaldă vise-n insomnii,
mii de felinare, stele prinse-n care,
caiii nopți-aleargă-n herghelii.
În clepsidra vieții, scurgere de timp
și miros a toamnă iarăși merii,
când apusul arde-n colț de anotimp,
seara trage iar cortina verii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu