Lar Cornel Dorel: Poezii

Stare

Fierb cu fierbere amară,
Într-un vas topit în ceară,
Într-un colţ de iad spre seară,
Fierb sentimental a smoală.
Fierb a neîmplinire dură
Foc şi fum în trup de zgură.
Fierb în dragoste şi ură,
Te iubesc rostesc din gură.
Fierb a sentimente-adânci,
Fierb în apă şi pe stânci,
Şi mă lupt acerb pe brânci,
Deşi ştiu c-ai să m-arunci.
Fierbe fierberea-n catrene,
Foc şi pară-mi curge-n vene.
Fierb cu focul ce reţine
Fierbinţeala-n rău şi bine.
Între foc şi fierbinţeală,
Răcorindu-mi fruntea cheală,
Străvezie soarta-mi goală,
Se arată pe o coală,
Care arde tot şi toate
Arde vis, arde păcate,
Amintiri neîntâmplate,

Declaraţii neredate.

Să-mi fii
Printre miile de stele,
Te aştept să vii agale.
Eu cu dorurile mele
Ca să-mi ieşi în cale.
În desişul dimineţii,
Trag de lună să nu plece.
Ca să-mi fii în restul vieţii
Pod ce peste inimi trece.
În amiază-mi fii răcoare,

Nelipsită dintr-un gând.
Nedeschisele zăvoare,
S-or deschide rând pe rând.
În amurg fii vindecarea,
Văluritelor dureri.
În tăcere fii rostirea,
Nerostitelor plăceri.
Strălucire fii în noapte,
Printre stele căzătoare,
Gemete de dor în şoapte.
Ce dau clipei sărbătoare.
Peste timp fii mângâieri,
Întru căinţi să ierţi păcate,
Tinereţilor de ieri,
Ce nu se vor plecate.

Toate-s trecătoare

Mai treacă zi, mai treacă noapte,
Cu puncte, puncte printre şoapte,
Mai treacă timp dacă mai e,
În goană cu-ntrebările.
Mai treacă soare, treacă lună.
Cu ghilimele-n furtună.
Mai treacă stări în suflete,
Punându-şi întrebările.
Mai treacă zori, mai treac-apus,
În paranteză fie spus.
Mai treacă doar plecările,
În ton cu întrebările.
Mai treacă dimineţile,
În apostrof dorinţele.
Mai treacă-n sus privirile,
Şi toate întrebările.
Mai treacă zbucium, treacă pace,
Când dialogul se reface.
Mai treacă amintirile,
Uitându-mi întrebările.
Mai treacă vieţile în moarte,
Cu puncte de suspensie deşarte.
Mai treacă neîmplinirile,
Şi toate întrebările.
Mai treacă toate de la mine

De cratima mă lasă fără tine,
Mai treacă perspectivele,
Cu toate întrebările.
Mai treacă trupul în defunct
De rostului i-ai pus un punct,
Mai treacă-mi sentimentele,
Rămână întrebările.
Mai treacă toate, totu-i trecător,
Eu voi rămâne-ntrebător.

Oamenii sunt

Oamenii sunt frunze,

Şi toamna frunzele cad.

Cine să-şi mai ceară scuze,

La un gri atât de fad?

Oamenii sunt ape,

Ce curg întruna la vale,

Cum să-ţi rămână aproape,

Când totul în jur se prăvale?

Oamenii sunt păsări,

Călătoare spre ţările calde,

Cum să-ţi rămână alături 

Când e frig, cum să se scalde?

Oamenii sunt prietenii

Ce sunt cu tine când eşti sus.

Oamenii sunt oamenii,

Care nu-s când toate s-au dus.

Oamenii sunt flori,

Ce-şi adie parfumul,

Până când vânturi şi ploi,

Îţi mătură ţie drumul.

Oamenii sunt fapte,

Din priviri, gândiri şi trăiri,

Dăruieşte-le totul şi poate

Vei rămâne în ale lor simţiri.

Oamenii sunt oameni.

Şi om sunt şi eu.

Femeia

Ai tot respectul meu adânc, femeie,

Şi mă înclin în faţa ta ca la o zeie.

Te-au tot descris poeţii din condeie,

Şi au dezvăluit din tine doar crâmpeie.

Fiinţă delicată cu suflu de scânteie,

Izvor de viaţă şi sărbătoare de nedeie,

Pe  umeri-ţi puternici viaţa se-ntemeie,

Lumină eşti în case, palate ori bordeie.

Iubită şi amantă,  stăpână să redeie,

Şi rol de bună soacră şi firul nu se-ncheie,

Şi-al casei rost, tu singura grindeie

Cuprinzi în suflet o-ntreagă epopee.

Cu trupul zvelt, subţire, ori zână rotofeie

E singura în stare un suflet să descheie,

Privirea, armă tare şi zâmbetul e cheie,

De-aceea fac o reverenţă în faţa ta, femeie.

Ai spus

Ai spus că timpu-i bun vindecător,

Să-i las doar lui puterea de-a alege,

Că-n dragoste e cel mai fin ambasador,

Iar în iubire timpul e măreţul rege.

Mi-ai spus că timpul cerne cu răbdare,

Că-n timp desăvârşirea caută adăpost,

S-aştept docil  a timpului recomandare,

Că timpul va găsi şi pentru noi un rost.

Mi-ai spus atâtea despre timpul fără glas,

Că ştie el ce vreau, ce vrei şi când,

Şi pe nisipul din clepsidră să mă las,

Purtat prin toate cele stări în gând.

Şi azi când timpul în şoaptă mi-a vorbit,

Că-n trecere alesa-i să te dăruieşti,

Eşti peste tot în mine şi de negăsit,

În timpul meu de astăzi unde eşti?