Petruța Niță: Special gest

Dar, te rog, intră!
doar ești 'my special guest'...
(bineînțeles că știu că asta îți place să crezi)
Scuze, pentru dezordinea asta studiată!
ultima dată când ai fost aici
era altfel în ordinea firii...
poți să ignori ruinele risipite împrejur
sunt doar niște bucăți de suflet
le păstrez pentru concursul de puzzle
Ah, nu... că nu l-am câștigat niciodată!
nu știu cum naiba se face că mereu pierd în finală,
de fiecare dată, 'la mustață'
Așa..., fă-te comod!
am pregătit din timp cafeaua (cu arsenic)
ca-n vremurile când tu mi-o serveai
în fiecare dimineață... mă rog, și-n fiecare noapte
știi, mereu îmi spuneai că dai dependență
și poate de aceea am acceptat să vii.
Nu, mâncare nu-ți dau!
cu asta chiar deloc nu mă mai ocup.
ai renunțat la 'abonament' odată cu plecarea
și se cam vede... tras ca prin inel
cu chipul palid și tremur în glas
nici cu picioarele nu prea pari să fii în echilibru....
Deci, cum îți merge, ți-ai găsit marea dragoste?
Ei, cum adică 'să mai aștepți'?
când aștepți fuge norocul de tine, să știi!
(cam tot la fel e și atunci când fugi tu după noroc, dar...)
Eu? Ce să-ți spun despre mine?
eu tot cu aceleași visuri, care erau și ale tale;
de fapt, erau ale tale și le-am făcut atât de ale mele,
încât nici nu mai știu unde e granița lor;
știi că pentru mine nu voiam nimic
tu, îmi erai de ajuns...
Ei, lasă, lasă, nu te mai scuza!
ai făcut și tu ce-ai putut... ce-ai vrut sau știut...
și nici nu mai contează
mai importantă e durerea aceea pe care ai aruncat-o în mine
Cum, n-ai crezut că mă va atinge?
cam tot atât cât iubirea pe care ți-am dăruit-o
netezindu-ți vina
Mă privești ciudat, dar știu că te bucuri
să mă vezi
Nu-i așa c-am slăbit mult?
Mulțumesc, doar știi cât îmi doream asta!
totul era de la cifre și stres... că prea număram nopțile
când te așteptam cu mâncarea caldă,
așternutul pufos și parfumat
și toți copiii nenăscuți din dragoste
Dar, hai, mai spune-mi ceva despre tine!
Cum adică, ai emoții?
tu, care n-ai plâns niciodată,
bărbatul pe care nu-l impresiona nimic,
puterea care se împărțea și înmulțea la putere?
durerea nu mi-ai împărțit-o cu nimeni
înmulțeai numai lacrimile în patul
unde am murit de mii de ori încercând să nu mor
când îmi aruncai mângâierile prin alte așternuturi
'așa ești tu', îmi repetai absurd
cu același absurd prin care mă tot legam de tine
până-am primit lecția abandonului
Da? Chiar îți pare rău?
Deci, pentru asta ai venit...
lecția iertării ai primit-o când ți-am deschis ușa,
iar dacă într-o altă viață te voi întâlni din nou
așa, ca să ne rămânem prieteni,
îți voi lăsa libertatea
Dar, te rog, bea-ți cafeaua!
după aceea poți înnopta la mine