Anatol Covalli: Zori

Îmi sunt dragi şi mă farmecă zorii
care vin luminând și pulsând,
alungând de pe bolta mea norii
ce-au umbrit anii mei când și când.

A fost darnic şi bun Cel din Slavă

amânând nedoritul final

şi-oferindu-mi puţină zăbavă –

stropi de rouă-n al vieţii pocal.

Parcă am căi lactee-n privire,
îmi simt trupul mustind de avânt
când pornesc spre o nouă-mplinire
ca pe strunele sale să cânt.

N-am să las nicio clipă să piară

fără-ai pune pe frunte-un sărut,

implorând-o ca orice povară

să mi-o ia şi s-o ducă-n trecut.