Răstignindu-și stropii-n poala ce adună-n hău-i, astre,
Eu, sub umbra lor mă cuget, pregătindu-le mormântul,
Căci, deși sunt dalbe toate... pe-ale bolții, flori albastre...
Nu văd pomul...
Văd cum cresc iubiri pe dealuri, trecătoare... însă pure,
Rătăcind pe inimi smulse din tenebrele feerii...
Eu, pe valea-mi calc pe pașii unei ramuri de pădure
Ce m-așteaptă, dar n-am vreme, căci pe culmile durerii...
Calcă omul...
Văd cum sursură izvoare, tresărind când noaptea tună,
Agățându-se de creste, nemaivrând s-o ia la vale,
Doar sub neaua ce pictează, raza gândului de lună,
Fiecare se strecoară printre ramii de pe cale...
Temătoare...
Văd coline fără creastă... văd fantomele ce urlă,
În urechea grea a minții ce se lasă înfundată...
Văd cum cetele de diavoli stau la clacă pe o turlă,
Peste oase și morminte... peste crucea-I sfărâmată...
Peste mine...
Văd cum câinii nu mai latră, ci rod oasele-mi crăpate,
Văd mai multe decât, poate, aș fi vrut, ochii-mi, să poată...
Sting o stea pe umbra-mi frântă de atâta greutate,
Încercând, măcar, cu focu-i... s-aprind lacrima ce cată...
Să mă-nvie...
Văd cum crește stricăciunea peste brazdele de luturi,
Ponegrind tot ce atinge, îmbrăcându-le cu hăuri,
Eu mă scurg din lut în beznă și cu bezna, pictând ciuturi,
S-am cerneală cât mai neagră pentru miile de găuri...
Ce-omul, poartă...
Las în urma-mi, sarcini sumbre... și în umbra-mi, grea tristețe,
C-am să las nebunul nopții, printre zilele de vară...
Și să cad în bezna-n care m-oi vedea la bătrânețe,
Un copil ce-abia tresare la tot răul de pe-afară...
Ce-omu-și duce...
Și de n-or mai fi asfalturi, nici pământuri pentru mine,
Din răsadu-mi faceți lacuri de cerneală cenușie,
Căci din beznă stins-am steaua ce, odată, pentru bine...
Pentru munți și pentru mare, pentru oameni... pentru glie...
Pus-a-și cruce...
Ori... văzut-am doar nimicuri, inventând pe calea-mi, gânduri,
Să-i dau scop lucirii lumii, punând bezna-mi sub călcâiu-i
Ori să fie numai scopul negurii-mi ce crește-n rânduri,
Ca, nebunul ce mă curmă s-aibă flori la căpătâiu-i...
Lângă tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu