o floare de castan la mijlocul toamnei
surâzându-le frunzelor care cad
un fruct rămas
pe creanga pomului înghețat
o rădăcină plângând
după trunchiul de ieri
o cascadă de șoapte
amuțind într-o lacrimă
o lună care tulbură somnul
o pasăre care bate dimineața în geam
cerând firimituri de iubire
o corabie blestemată rătăcind
pe întinderea nesfârșită a sângelui
o flacără care mușcă
din trupul pereților impasibili
un pumn de cenușă
din care renasc doar iluzii
o fântână care se-mbată
cu propria sa apă rece
un val chemat de mare înapoi
la sânul furtunilor sale
un parfum de cuvinte
la deschiderea cărții
o umbră care te-nvață
să mergi, din nou, printre oameni
surâzându-le frunzelor care cad
un fruct rămas
pe creanga pomului înghețat
o rădăcină plângând
după trunchiul de ieri
o cascadă de șoapte
amuțind într-o lacrimă
o lună care tulbură somnul
o pasăre care bate dimineața în geam
cerând firimituri de iubire
o corabie blestemată rătăcind
pe întinderea nesfârșită a sângelui
o flacără care mușcă
din trupul pereților impasibili
un pumn de cenușă
din care renasc doar iluzii
o fântână care se-mbată
cu propria sa apă rece
un val chemat de mare înapoi
la sânul furtunilor sale
un parfum de cuvinte
la deschiderea cărții
o umbră care te-nvață
să mergi, din nou, printre oameni
Ionuț Caragea, 9 octombrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu