Alin Claudiu Baciu: Hortenzie pe nume...

Stau și te plâng în gradina de la baltă,
Mă uit la bradul ce împreună l-am sădit,
Mi-aduc aminte azi o voce de-altă dată
Când mă strigai... eram atât de fericit.
Copacul tău e tot mai mare și-nverzește,
Dar curtea plânge și e, parcă mută;
Pe El îl văd cum stă și încă îți vorbește,
Și nu mai speră să ajungă ani o sută.
Se plimbă singur și își numără cocoșii,
Mai are cinci găini și câinele e dus:
- Anul acesta, să nu mai punem roșii!
Dacă nu e măicuța... și se pierde în plâns.
-Să facem o plimbare, mai spune-mi despre cai,
Hai prinde-mă de mână, îi spun fara de glas,
Cum ai fost în armată, de frică nu știai
Cum îți arai pământul, lucrai fără de ceas.
Stăm și privim în gol, și trec și nori și soare;
Poate apari și tu, să stai puțin cu noi...
Mă doare sufletul, defapt pe toți ne doare,
Macabru mă încearcă din suferința lui;
Il văd că își dorește și n-are căpătâi
Visează zi și noapte, puterea gândului,
La clipa simpla-ncare veți fi iar amândoi!