Daniel Dăian:celălalt noi din aproape departele colțului

liniștea
prin care îți scurgi pantalonii scurți
nu are lacrimi
nici cerbi
nici zbor
doar un fel de cărămizi demulte
care se clatină melancolic în domesticul rece
al robinetului

mult după
recele alb stagnează în pereche
iar tu
ca un pansament lingi sceptic rana
căscată în timpul probabil

apoi
liniștea aia de la început
se înghesuie
se despică
spasmodic în oglinda răsucită între unghii
ca o masă cu picioarele desfăcute
în așteptarea
cinei

(DANIEL DĂIAN)

(sursa Facebook)