Daniel Dăian:Cine sunt eu?

după ce îmi sting rândurile în scrumieră
ei bine
un gând crescut peste tinerețea ta
ca o plagă de glonț
în care s-au cuibărit cochiliile melcilor
să își târască mai departe nopțile ploioase

dar mai întâi este timpul periferiilor sângeroase
al desprinderilor din rădăcina frunzei
care ne-a intrat sub carne
ca o clorofilă palpabilă
iar în rest
cuvintele mele
nu au semne distinctive
nici gesturi cu patru picioare
care bolborosesc iubiri subversive
sunt doar un fel de eu
întins pe tavanul lui dac