Emilian Marcu: Lecție de zbor

Porumbă ghintuită-n plumbi solari
Te-arăți pe cer cu-aprinse cuibare
Și ouăle-n tăcere plânsuri sunt
De par în orizont o veștejită floare

                                                              Iar puii încă vii se primenesc
                                                              În praf stelar ca-n băile de rouă,
                                                              În nouri cuibul ei își construiesc
                                                              Și fulgii lor pe noi, cu teamă, plouă.

Din când în când sub ghilotina grea
A gândului cu rostul spre-nspicare
Porumba este ghintuită într-o stea,
Pe cer ea-și scoate puii la plimbare.

                                                            Și zborul lor, timid, abia de îl zărim
                                                            Că-s ocrotiți de propria-i ninsoare.
                                                            Se-aprinde rodul sacru, peste țintirim
                                                            Porumba-i învață, în înalt, să zboare.