Un topor va răsări
din tandra mea sălbăticie.
Pentru că
liniştea se desface în două
şi noaptea nu mai e atât de aproape.
Puneţi mâinile
pe inima celui ce pleacă.
El pendulează în gol,
el numără secundele
în această falie înfloritoare.
Acolo sunt casele oamenilor,
acolo e focul care ne alimentează
neputinţa.
Obiectele se ascund în iarnă,
ele au aripi şi vorbesc
lângă tâmpla zorilor invizibili.
Prin păduri
se-aud paşii zeilor infideli,
din când în când vom trece pe străzi
şi vom arunca seminţe
în calea fericiţilor.
Cineva inventează un spaţiu
pentru eşecurile de mâine.
din tandra mea sălbăticie.
Pentru că
liniştea se desface în două
şi noaptea nu mai e atât de aproape.
Puneţi mâinile
pe inima celui ce pleacă.
El pendulează în gol,
el numără secundele
în această falie înfloritoare.
Acolo sunt casele oamenilor,
acolo e focul care ne alimentează
neputinţa.
Obiectele se ascund în iarnă,
ele au aripi şi vorbesc
lângă tâmpla zorilor invizibili.
Prin păduri
se-aud paşii zeilor infideli,
din când în când vom trece pe străzi
şi vom arunca seminţe
în calea fericiţilor.
Cineva inventează un spaţiu
pentru eşecurile de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu