Ion Duduveică:De-ți va fi dor...

De-ți va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ți voi fi, și-n gând...

Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Și-n trandafirul roșu și spinos...

Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă și când plânge sub arcuș,
Voi fi prezent și-atunci când simți fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuș...

Mă vei găsi și-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Și-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...

În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Și-n chipul sacru-al pruncului plângând...

Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaș,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ți amintesc sărutu-mi pătimaș...