Mioara Băluță:poem

ne-ai ocupat cum invadează câte un vis fragil
tinerețea. ne-ai înfundat cuvinte în carne.
nu te-ai întors. nu ne-ai strigat.
în timp ce noi tremuram pentru tine tu ai trecut 
prin pielea noastră ca o navă de război
vie
colorată
privește-ți copiii, libertate,
copiii aceștia care au rămas aici
așteptând ciocolata kinder
surprizele ascunse în cutii ascunse de bunici
îngrijorați pentru că nu
și pentru că nu toate
o dată
copiii aceștia care au crescut
ascunzându-și părinții prin vene
ca pe o haină uzată de care nu te poți lipsi
copiii aceștia cu miros de căpșuni
răbdări plus șhift-alt-ctrl sintetic
cu învățători fluturând pe deasupra
grădini pline de reclame în lumină
copiii aceștia prea slabi
prea agitați sau prea tăcuți
care s-au făcut mari învățând
să șteargă din carne urmele altor gheare
copii ca niște nopți fără lună
copii care vorbesc rar
pentru că tu le vorbești în gând
copiii aceștia pe care i-ai lua acasă
copii cu părinți care care nu au câștigat mare lucru
dar au pierdut atât de mult

încep să te oglindească
libertate