În cuib de cuc, înc-o singurătate
Şi-a agăţat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Şi putrezeşte toamna în gutui.
Şi-a agăţat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Şi putrezeşte toamna în gutui.
Cad merele devreme pe țăpşane
Şi aş gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăţ în cui, căci soiul a pierit.
Şi aş gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăţ în cui, căci soiul a pierit.
Se-apleacă prunii-ngreunaţi de roade,
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute şi schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute şi schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.
Nici firul ierbii nu-l mai paşte iada-
Răsare obosit, din loc în loc.
Şi ce săracă ni-i acum livada!
Şi nucile abia de se mai coc.
Răsare obosit, din loc în loc.
Şi ce săracă ni-i acum livada!
Şi nucile abia de se mai coc.
S-a-nsingurat pământu,-i o sahară-
Neputincioşi, bezmeticim prin glod.
Orfani de rădăcină şi de ţară,
Urcăm înstrăinaţi spre eşafod.
Neputincioşi, bezmeticim prin glod.
Orfani de rădăcină şi de ţară,
Urcăm înstrăinaţi spre eşafod.
Violetta Petre
22.09.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu