Plutea deasupra noastră cer albastru
Ca mările pe care le adun
Călătorind cu fiecare astru
Seara pe urma gândului nebun.
Era pe vremea când scriam poeme
La povestirea frunzelor pe vânt
Ori cârmuind a gândului trireme
Uitând sub noi că exista pământ.
Din gând aterizam direct pe stele
– Câte o stea de fiecare vers
Fidel transcris cu semne infidele
Unindu-ne-n acelaşi Univers...
Era pe vremea când scriam poeme,
Călătorind pe fiecare astru,
Nepricepând că înfloream sub Vreme
Risipa noastră – un ocean albastru.
Adrian Erbiceanu
(Din vol. "De la Anna la Caiafa", Ed. Tribuna, Sibiu, 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu