Elena Lucia Spatariu - Tudose:Déjà vu

Nu mai știa când a început
povestea asta cu lumini și umbre
care dansau încă pe același perete...
fugise doar
de mai multe ori din decor
ca un personaj inutil dintr-un act
al unei piese de teatru
căreia nu-i înțelegea subiectul

aceeași muzică în surdină
clipocitul apei...
apa nu o vedea
dar o simțea acolo aproape
cum simțea respirația păsărilor
adormite în cuibul
din copacul ce-i ascundea prezența
... și zgomotul însoțit de farurile
vreunei mașini întârziate
tăind taina nopții în două...
apoi
bezna cuprindea
ca o sferă de sticlă neagră
scena în care de sus
luna pândea printre frunze
cum ea se zbătea să evadeze
târându-și umbra
ca pe o cățea în lesă

Elena Lucia Spatariu-Tudose