memoria uitarea cartea din care tu ai plecat pe furiș în zori
timonier la arca lui noe voi planta de-acum cenușa stelelor
voi scrie pe tăceri și absențe
altei făpturi voi dedica zborul de recunoaștere al păsărilor cerului
acolo jos pe scena arhiplină au început deja vânătoarea
și e târziu ca în zborul de taină al lebedei iubind aerul muntelui sau în țipătul acestei zile care mă adaugă șoaptelor râului urcând în paradisul frigului postum
și le voi spune macilor o poveste și voi țese lavandei culcușul în amintiri negociind viața și moartea statuilor din parcul ultimului dangăt de clopot
dintr-o sinagogă a soarelui ea mi-a strigat poemul pe străzile orașului și mulțimile au aplaudat și lumea a înțeles că e prea târziu să mai plângem în finalul cărții care se scrie singurăoare cine mai locuiește acest trup, dragostea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu