Editura RAFET,2019
*
privind în urma lui Ionuț
Calotă*
întreaga lume se mută între pereții
pe care el îi construiește
doar seara bărbatul se liniștește
se mută într-un tablou
și cu voce aspră sperie intrușii
seara bărbatul este doar însetat
el este pământul care absoarbe apa
iar femeia se apleacă și coboară în bărbat
(dimineața bărbatul...)
în mine nu mă mai simt acasă
se aude sufletul
cum alungă totul
oasele mă rod înăuntru
nedesluşit păsări uriașe
se apleacă în mine
ca-ntr-un cuvânt
ce nu se mai termină
răsucit mă trezesc în oglindă
cu mine însumi
un pleonasm
(întoarcerea în oglindă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu