Între două scrâșniri din dinți,
Uneori, devin îmblânzitorul
Propriilor tale subterane.
Întâlnirile noastre,
Următoarele fisuri
Pe vreun perete al gândului.
Trăiesc un început de înserare,
Luminos
Ca o parte a osului
Pe care carnea,
De durere,
S-a prefăcut în lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu