Teodor Dume, aforisme

Unii sunt atât de săraci încât nu/ți pot da nici bună-ziua

*

Individualiștii,de regulă, trăiesc în concubinaj cu frica

*

Rătăcirea nu întotdeauna e o pierdere

*

Oamenii inteligenți nu râd de prostia altora, ci de neputința de a-i privi în ochi

*

O iubire ratată nu-i decât corigența în dragoste din timpul anului

*

Uneori ai impresia că visul în care  ai intrat nu îți aparține

*

Mereu tristețea se măsoară în plecări...

*

Prostia nu deranjează dar ridiculizează

*

O pasăre fără aripi nu va putea să zboare dar se va privi în ochii acelora care se înalță

*

Cel fără Dumnezeu  nu are nici credința care să-i îngăduie să se apropie de el însuși

*

“la gura sobei “ – sala de lectură a bunicii

*

Sărăcia autentică nu o confirm haina de pe tine, ci punga în care îți pui cumpărăturile

*

Adevărul nu este o alternativă, ci un privilegiu de a te define ca om

*

Emoția – măsura împlinirii sufletești

*

Înțelept – a fi puțin bătrân

*

Zăbava nu încetinește mintea, ci rezultatul ei

*

Singura ură pe care  să ți-o asumi trebuie să fie cea de a nu te putea privi pe tine însuți

*

Timpul înghite nu numai ceea ce respiră...

*

Arborele nu cerșește niciodată lumină pentru că el însuși e o înălțare

*

Întoarce-te în lumină și în zborul de pasăre, niciodată în umbrele care nu se văd, și vei fi tu însuți

*

Viața s-a născut din singurătatea lui Dumnezeu, ca o necesitate

*

Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu

*

din tăișul unei lacrimi îl rog pe Dumnezeu,de învierea Domnului, să țină timpul în loc doar atât cât să ne putem privi ochi în ochi ca oamenii!

***

*”Teodor DUME rappelle combien qui veut faire l’ange fait la bête tant nous sommes impuissants à cultiver un minimum d’élévation. « C’est tout juste la pierre du gouffre d’un puits qui peut parler de la douleur de l’eau. » : rarement l’homme s’élève en une telle profondeur même s’il rêve de chatouiller le ciel. Certes, « l’amour est l’arme la plus puissante de l’humilité. » Mais combien sont capable d’un tel effort ? Il est vrai que l’amour n’est pas le sentiment le plus partagé au monde. À bon escient Dume le rappelle. Il espère pour l’être une véritable foi. Elle lui permettrait de n’être pas seulement le domestique de lui-même et de se reconnecter à l’altérité loin de tout cosmétique.”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic literar Franța)

(din volumul Potcoave pe suflet)