ca niște pitici alintați
ne-am mulțumit să aruncăm luna
dintr-un piept în altul
și s-o mințim că acesta e doar începutul
.
și ea tăcea
și noaptea mergea
și noi știam că în colțul ochiului drept
sunt peșteri
iar stângul învață iubirea să meargă
pe sârmă
ne-am mulțumit să aruncăm luna
dintr-un piept în altul
și s-o mințim că acesta e doar începutul
.
și ea tăcea
și noaptea mergea
și noi știam că în colțul ochiului drept
sunt peșteri
iar stângul învață iubirea să meargă
pe sârmă
*
pat de povești
.diminețile par somnoroase
te ating în treacăt ca o sabie de platină
pe frunzele de pelin
mătură două-trei cioburi din felinarul carului mare
trimit un mesager la dunăre
să înece gândurile de ieri
apoi fiecare cu treaba ei
.
singur luceafărul
mușcă din timp
acoperă luna cu poeme de dragoste
îi spune că insomniile sunt viespi
în stupul zilei
și adoarme în locul nostru
ca-ntr-un pat
de povești
*
florilor de mai te-am dăruit
.
am fugit de dragoste ca o pasăre în țările calde
în brațe am păstrat iarna
iar în podul inimii am ascuns steaua polară
să mi te lumineze până la ziuă
mi-a fost frig în toiul verii
și somn în geana dimineții
sete mi-a fost într-o fântână de gânduri
am jucat șotron cu nopțile albe și am furat roți din carul cerului
să mă rostogolesc până la tine
.
am adus oceanul în deșert și-ntr-un pumn de rouă te-am dăruit
florilor de mai
licuricilor orbiți de-atâta drag
le-am povestit cum se clatină poveștile
din buzunarul timpului
și cum se dezleagă caii pe câmpul dorului
la un crez distanță de soare
.
dar cel mai mult am împletit fire de păianjen pentru hamacul
de mâine
amândoi știm că toboșarii nu dorm niciodată
lângă năvoade
iar strada lor e prea mică pentru iubirea noastră
(Jocul talismanelor, 2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu