Amprente literare:George Pașa

Trecere

Petrecem anul, de parcă am duce pe încă un mort la groapă.
Celălalt, nou-născutul, ne privește, de pe o punte plutitoare, stingher.
Ceasornicele au luat-o razna; noi, abia învățați cu pluta, ne lăsăm duși.

E-atâta nebunie în lume, încât artificiile
sunt doar nevinovate semne ale rătăcirii de lumină.

Și simțim cum anii cresc în noi, pas cu pas, pe scara fără de timp.

 

Renunțări

Nu s-au oprit niciodată să-și spună mai multe cuvinte,
banale sau nu, duioase ori stinse în zâmbet,
se salutau respectuos și treceau mai departe.

Rămâneau în urmă o umbră de lună, un dor necuprins,
o întâmplare scormonită până la măruntaiele frigului.

Și totul se petrecea la intersecția unui vis.

Forma sufletului

În ce formă să te cânt, suflete al meu?
Cuvintele aureolate de istorie,
vegheate de spiritul bun
sau abia născute din spuma zilei,
cuvintele moarte spre-a învia
când toate sufletele au să se ridice din mormânt
întru slăvirea ființei celei eterne,
cuvintele-bulgări căzute pe morminte de eroi
sau alte și alte cuvinte,
toate acestea n-ar fi prea sărace
ca să exprime fidel spaima de neant,
bucuria existenței finite
dincolo de lucruri și dincolo de sine,
tristețea că eu nu a putut deveni tu
și nici tu să devină eu,
dincolo de iluzia unei întoarceri în trupul cuvintelor?

De te-aș cânta, bunăoară, din liră, ca aezii cei de demult,
ori ca Orfeu spre-a îmblânzi pietrele, să-ți zic:
„Spune, suflete al meu, pe ce cărări să apuc,
pe care dintre corzi s-o ating mai tare,
ca ea, la rândul său, să atingă alte suflete, să le facă mai bune?”
Asimilăm și asimilăm zeci de istorii,
dar niciuna nu ne-ajută să spunem ce e omul.

Sufletul nu poți să-l scrii, să-l descrii, să-l povestești, să-l fotografiezi. Deși el e atât de simplu. Să-l înțelegi: iată visul!

George Pașa

s-a născut în Puchenii Mari, județul Prahova. Este licențiat în filologie al Universității din București.
Scrie texte literare încă din adolescență, dar nu debutează decât relativ târziu, la 28 octombrie 2009, în revista „Axioma” din Ploiești, cu trei traduceri din poezia lui Serghei Esenin: „Se-nvolbură frunzișul cel de aur...”, „Anii tinereții cu frumoasa-mi slavă...”, „Eram eu odată tânăr și ferice...”. Își continuă colaborarea cu această revistă, publicând alte grupaje poetice, în mai multe numere ale acesteia: în noiembrie și decembrie 2009, martie și aprilie 2010.Publică, de-a lungul timpului, poezii, traduceri de poezie, cronici și recenzii literare, o piesă de teatru, în alte reviste: „Actualitatea literară” (Lugoj), „Algoritm literar” (Călan), „Armonii culturale” (Adjud), „Atitudini” (Ploiești), „Citadela” (Satu-Mare), „Constelații diamantine” (Craiova), „Convorbiri literare” (Iași), „Cuib literar” (Călan), „Feed back” (Iași), „Fereastra” (Mizil), „Literaria” (Craiova), „New-York Magazine”, „Nuova Provincia” (Imola, Italia), cu texte în română, traduse în italiană de către Matteo Veronesi, „Regatul cuvântului” (Craiova), „Repere literare” (Ploiești), „Revista nouă” (Câmpina), „Sintagme literare” (Dudeștii Noi), „Tribuna” (Cluj), „Urmuz” (Câmpina), „Vatra veche” (Târgu-Mureș), „Vocativ” (București), „Zona literarâ” (Iași).Volume de versuri publicate de George Pașa:„Singurătatea unui sunet”, editura „Premier”, Ploiești, 2009;„Atelierul albastru”, „Premier”, Ploiești, 2010;„Detașat pe frontul minunii”, „Karta Graphic”, Ploiești, 2011;„Cântece din Alindoria”, „Karta Graphic”, Ploiești, 2013;„Ben Cioglu”, „Karta Graphic”, Ploiești, 2015;„Pașadine”, ed. „Minela”, București, 2018.