nu aș putea să-ți spun nimic mai mult decât ți-am zis deja adevărul e un demon cu prea multe fețe
cum aș putea să spun te iubesc
când pantoful cenușăresei s-a umplut de plictiseală
cleopatra se sinucide constant
și romeo miroase a drujbă și smoală
în ce limbă ne-am putea înțelege baricadați în zona noastră de confort și egoism ancestral
cum aș putea să-ți ating fărâma de suflet rămasă
când dragostea e doar o broderie deșirată pe care apusul însăilează iluzii cu gura plină de tablă
fântânile au secat iubite
iar noi pendulăm între aura de taj mahal obosit și nirvana ratată
azi ne-am urât destul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu