Daniela Marchetti: potir de început

trebuie să știi
pentru cine plângi
pentru cine râzi

pervazul unei înserări
găzduiește porumbelul

are în cioc litera dar în memoria frunzei dospește
ziua de mâine

acum o rândunică planează
spre strugurii podgoriei din ceruri
e primăvara amintirilor
și a miresmei teilor în floare

în timp ce strig se face ecoul tot mai mic
până când și el devine
o biată literă negociată

strada mă duce spre centrul medaliei
cerul dintâi s-a spart
cerul al nouălea ține lumea intactă
în potirul începutului

dacă aș visa pecetea
visul ar dobândi suflet -

ție-ți dedic
dălțile scribului...
în piramidă vântul de miazăzi cântă
prin aortele cariatidelor
șarpelui regal i se face sete
și caută golful marelui Unu

țipătul păsării
nu-l mai aud
decât vânătorii clipelor
poleind drumurile pădurii
cu o altă poveste

ultima zeiță gângurește catrene în grădina deliciilor