Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,
Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintită limbă.
Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintită limbă.
(Eminescu, Ed. Maiorescu, dec. 1883)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu