iau pâinea în mâini neîmpărțită pare o colivie
de adunat păsări fără stăpân
frica se linge pe degete
este vremea ei
de adunat păsări fără stăpân
frica se linge pe degete
este vremea ei
cuțitul rană pe fruntea cerului îmi arde palma
nu mă decid să tai în carne vie sau să stau deoparte
cum Dumnezeu uneori la masa tăcerii
privind foamea când străpunge fiecare piele cu care
ne-am îmbrăcat sufletele
doar pentru că în trend este să fii ateu
nu mă decid să tai în carne vie sau să stau deoparte
cum Dumnezeu uneori la masa tăcerii
privind foamea când străpunge fiecare piele cu care
ne-am îmbrăcat sufletele
doar pentru că în trend este să fii ateu
iau poezia în mâini neîmpărtăşită pare o colivie
cu gânduri oarbe
îmi tai inima adânc
adânc… până când din ea curg păsări
apoi oameni cu o singură religie
poezia
cu gânduri oarbe
îmi tai inima adânc
adânc… până când din ea curg păsări
apoi oameni cu o singură religie
poezia
Meravei Mihaela
„Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat”, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu