VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI,
A VENIT UN ÎNGER
a venit un înger și mi-a spus
că dincolo este doar pace
că prăpastia dintre bine și rău
tot mai adâncă se face
că Dumnezeu
ridică poduri peste care vor trece
doar cei cu uleiul nerisipit
iar din stânca-ndurării cu chipul cioplit
izvoarele o să sece
mereu
doar eu în disperarea tăcerilor
ștergeam cu mirul lacrimilor
urma pe drumul crucii
și mă regăseam între pruncii
nenăscuți
și nu eram decât o geană de lună
pe-un căpătâi de noapte
uitată
TRANSFIGURARE
De ce-aș fi trist se întreba poetul
Și înșira motive tot mai multe
Dar dincolo de-atâta fericire
Tristețea răzbătea peste cuvinte
Că arde nepăsarea-n crematorii
Cele mai minunate înfloriri
Iar deznădejdea crește-n poarta firii
Pe voalul nenutitelor nuntiri
Când bate toaca jalea lumii toată
Cum să nu fii cu lacrima pe tâmple
Că vrerile nicicând n-o să mai poată
Să lase fericirea să se mai întâmple
Poetul poposește-ades la poarta
Unor atâtea nopți de insomnii
Că mari orgolii i-au jefuit soarta
Și i-a lăsat speranțele pustii
Oare va mai cânta despre iubire
Când din vioară-i a rămas doar scrumul
Ori se va-nchide-n lacrima neplânsă
Ducându-se alăturea cu drumul
Nu nu va fi nimic din toate acestea
Ci va lupta cu morile de vânt
Si va sluji și cerul și pământul
Prin viața transferată în cuvânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu