Simona Serban: Tata

n-a avut timp să fie fericit
ne-a crescut
între serviciu și câmp

-apoi s-a dus-

ca un oftat
pe care altădată
îl ținea ascuns în pumn
și îl arunca în sobă
cu lemnele de brad

ce teamă
să nu-i deschidem palma
unde linia vieții îi sângera
printre bătături

odată m-a rugat
să-i scurtez sprâncenele
și
timp de o tăietură
mi-a privit inima
în lama foarfecii

abia atunci i-am văzut ochii
și cine știe câți ani
și-a petrecut tata
în spatele lor
în verdele acela al tăcerii
unde a început încet

să moară

Simona Serban