Vasile Ionac: Drumul

De unde începe să urce,
drumul se răspândește.
de câte ori se zărește o culme,
o cărare o ia spre acolo prin tranșee de ceață,
printer perdele de fum.
de câte ori se ivește un hău,
frica de prăpastii îl ocolește.

de unde începe să coboare,
drumul se revarsă
limpede, ca un cer senin de vară
peste amiezile promise.

doar când e de luat drept, peste câmpii,
drumul nu se duce niciunde;
mai caută o umbra,
mai ocolește scheletul unui copac
secerat de vânt sau de fulger,
dar merge și, din loc în loc
mai lasă-n urmă câte un cimitir.

Vasile Ionac

11 gerar 2020, Căpâlna