e-atâta durere in iarnă adunatăatâta nevroză
atâta mormânt
mă-ntorc iar în mine cu inima plată
c-o sete de pace
și-un dor de prea sfânt
eu sunt paralela ce caută muze
sunt lacrima stearpă
o vorbă în vânt
păstor peste-a timpului ore confuze
mă simt prea albastru in verde cărunt
mai dă-mi doar o vară de-amor perisabil
o inimă-ntreagă
și- un vis de pământ
voi frânge tristețea in rime
cantabil
va fi Dumnezeul
ce-mi plânge-n cuvânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu