Tu mi-ai deschis o cale, cu lacrima iubirii
Şi mi-ai adus pe cer doar norii fericirii,
Cuvintele mi-ai nins, cu raze lucitoare,
Ai şters pe chipul meu, urma care doare.
Şi mi-ai adus pe cer doar norii fericirii,
Cuvintele mi-ai nins, cu raze lucitoare,
Ai şters pe chipul meu, urma care doare.
Mi-ai strecurat în suflet, curcubeu de dor,
Pe-al inimii tumult cu-al dragostei fior,
La porţile iubirii m-ai învăţat să bat,
Să-nchid în cerc de stele, durutul meu oftat.
Pe-al inimii tumult cu-al dragostei fior,
La porţile iubirii m-ai învăţat să bat,
Să-nchid în cerc de stele, durutul meu oftat.
Solfegii răguşite le-ai aruncat în mare,
Făclia de speranţă să ardă a-ncântare,
Trimis-ai firul ploii pe rana care doare,
Din fiecare clipă, făcut-ai sărbătoare.
Făclia de speranţă să ardă a-ncântare,
Trimis-ai firul ploii pe rana care doare,
Din fiecare clipă, făcut-ai sărbătoare.
Eşti cert filon de viață pe lacrima uscată,
Drumul către soare, în zare mi s-arată,
Lacrima cea nouă , va fi ca altădată
Petală de lumină, pe-o inimă frustrată.
Drumul către soare, în zare mi s-arată,
Lacrima cea nouă , va fi ca altădată
Petală de lumină, pe-o inimă frustrată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu