Sunt acela care alungă câinele alb
şi revine să moră pe lanţ,
din Cain în Cain mă spun cum îl ucid pe Abel
şi împart fericit sărbătorile între noi,
pe cruciuliţa de la gâtul pruncului
eu răstignesc ziua de naştere
şi-n tort înfig degetele mortului.
Atât te urăsc poezie, eşti pisica neagră
în rochie de mireasă ce îşi dă de suflet
pisoii orbi şi nu văd pe cine mănânc de pe masă,
atât te urăsc poezie, eşti uşa care se închide
şi de câte ori se deschide te iubesc.
şi revine să moră pe lanţ,
din Cain în Cain mă spun cum îl ucid pe Abel
şi împart fericit sărbătorile între noi,
pe cruciuliţa de la gâtul pruncului
eu răstignesc ziua de naştere
şi-n tort înfig degetele mortului.
Atât te urăsc poezie, eşti pisica neagră
în rochie de mireasă ce îşi dă de suflet
pisoii orbi şi nu văd pe cine mănânc de pe masă,
atât te urăsc poezie, eşti uşa care se închide
şi de câte ori se deschide te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu