Marius Iulian Zinca: versuri

Tocmai. Tocmai când începusem să mă uit cu uitarea,
amintiri se-nghesuie să se bată, ca la tipar, să iasă
din timp cu timpul.

S-au strecurat în dicţionare,
s-au antologat în întomnare să le împrimăvare sufletul,
sufletul şi-a pus sufletul între coperţi de lut şi era albastru cerul ca un consimţământ care leagă, într-un legământ, viaţa din viaţa de dinainte de viaţă.

Se-nghesuie toate, la intrare, la poartă
se aşteaptă mândria, smerenia, ca la o liturghie, de azi,
se aşteaptă pregătirea,
se aşteaptă amintiri să se învie,
să mă lepăd de mine cu mine.

Nu mă lăsa, îmi zic, să mă aleg, cu timpul.
Alege-mă, din teamă cu teama de mine, să fiu…