‎Silvia Bodea Salajan‎ : Am văzut nevăzutul

Și se făcea că așteptam să coboare
împărăția aceea
în care
o adiere de rouă și de lumină
ne-a zidit biserica trupului
din tămâie
și smirnă

ca să pășim peste hotarele somnului
în numele
Domnului
pe aburii coborâți peste ape
simțindu-L mereu
de inima tot
mai aproape

nici focul nu-și mai amintea fumul
cu arderea-n noi
și erau peste tot porumbei
cu aripi deschise
și-apoi
pe lacătele lumii fără chei
au prins rădăcini
noii altoi

‎Silvia Bodea Salajan‎