Vasile Ionac: Adânc de iarnă

E-o iarnă adâncă pe drumuri
(Abia dacă pot să pășesc).
Purtând în sacoșă parfumuri,
Azi frigul mă mușcă câinesc.

Lovindu-mă des de vedere,

Cad țurțuri din pomi obosiți;

Târziul doar poate să spere

Cu pașii pe-asfalturi târșiți.

Sub bălți s-a-ngropat pipirigul,
Sub brume stă iarba coclit;
Prin zborul de ciori urlă frigul,
În foame un lup a murit.

Mă-ncearcă iar dorul de tine

Cu setea de-a naște-un potop;

O Arcă-i un tren fără șine

Sub frigul acesta miop.

Voi veni negreșit, voi veni,
Nici eu până astăzi nu știu,
Pe când va sosi acea zi
Și dacă n-a fi prea târziu.

Vasile Ionac

09 făurar 2020, Căpâlna