De multe ori m-am întrebat de ce m-a ales Dumnezeu să fiu, prin poezie, un ghid al acestei lumi în plină decădere (unii critici au vorbit despre mine ca despre un fel de profet sau mesager). Încă de la vârsta de 5 ani, mi s-au arătat semne. "Gândul meu" mi-a spus clar, de nenumărate ori, ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Cine a citit romanul meu memorialistic, știe despre ce vorbesc. Cine a trăit alături de mine, știe despre ce vorbesc. Mi s-au arătat semne și indicii de zeci de ori. Mi s-a vorbit clar în minte, spunându-mi-se ce trebuie să fac sau ceea ce se va întâmpla. În ultima vreme, credeam că gândul meu m-a părăsit. Însă, uneori, el acționează mult mai subtil. Volumul "Locuiesc în casa cu ferestre închise" a prevăzut, încă din 2019, de când a apărut în Franța (cu multă vreme înainte de apariția Coronavirusului), această izolare la care vom recurge cu toții. Ne vom închide în casele noastre și vom avea ferestrele închise. Premiul pe care l-am câștigat în Franța, Mompezat, poartă numele unui erou al rezistenței franceze. Ceea ce înseamnă că și noi trebuie să rezistăm în Casa cu ferestre închise. În volum vorbesc foarte mult despre sânge, semnul crucii, singurătate, moarte, renaștere. Nimic nu este întâmplător. Vorbesc și despre "Durerea pământului", fiindcă tot ce ni se întâmplă este o consecință a faptelor noastre. Prevăzând toate aceste nenorociri, spun, totuși, că "am obosit să fiu salvatorul unei lumi care și-a vândut sufletul \ la licitația de dinaintea marii judecăți \ doar de dragul unui concubinaj cu iluziile". Normal că am obosit, lumea este plină de oameni incapabili să vadă dincolo de nevoie lor primare. Cum să salvez o lume care nu vrea să fie salvată? Așadar, ce îmi rămâne de făcut? Răspunsul, ciudat, mi-l dau singur, tot în carte. "Îi râd morții în față, oferindu-i un mănunchi de metafore". Să fie moartea acest virus care ne amenință pe toți? Și mai evident de atât, e poemul SEMNE, de la pagina 73, în care spun: "chiar și cuvântul e un semn \ că sufletul poetului și Dumnezeu \ se gândesc unul la celălalt în același timp \ dar fiecare mai are de făcut \ o lucrare înainte de marea lor întâlnire \ pe falezele eternității". Probabil că asta este lucrarea mea, poezia prin care să ofer indicii despre salvare, despre renaștere. Poezia prin care spun că trebuie să ne hrănim cu "Pâinea viselor", în loc să ne facem atât de multe și inutile provizii...
Dacă veți citi volumul meu, cu maximă atenție, veți face legăturile, veți înțelege. Eu vi-l ofer gratuit în format electronic:
P.S. iată și câțiva oameni deștepți și subtili, care au sesizat niște "lucruri" în poeziile mele, de-a lungul vremii:
O biografie în care ”semnele” apar tot mereu, ca şi cum ea ar fi pusă pe calea unui destin şi îndrumată într-acolo de o putere care-i semnalizează poetului în toate momentele de cotitură sau criză. Ionuţ Caragea e, din această perspectivă, un bun cititor de semne, pe care, ce-i drept, le şi caută, le şi invocă, dar care i se şi oferă ori de cîte ori el stă într-o răscruce existenţială. Iar asta se întîmplă de mai multe ori, astfel încît aceste incidente revelatoare par să constituie o suită de simboluri indicatoare şi manifestarea afectivă a unui ”magistru” de sus; un fel de protecţie şi de îndrumare destinală. (Prof. Univ. Dr. Alexandru CISTELECAN, în prefaţa volumului "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele", 2016, şi în revista Familia, 2015)
"Numai poetul ştie cîtă singurătate şi cîtă tristeţe / este în casa cuvintelor sale" (Casa cuvintelor) - şopteşte, misterios şi poate profetic, Poetul. (Prof. Dr. Paul ABUCEAN, în prefaţa volumului "Festina lente, 2014, şi în revista Dunărea de Jos, 2014)
Marcat evident de ce înseamnă internetul, scrie o poezie care pare a se situa undeva în vecinătate cu nihilismul/ latura „prognostic/ profetică”, tipice generaţiei world wide web. (Marius CHELARU, în prefaţa volumului "Donator universal", 2007, şi în revista Sfera Online, 2007)
Astfel, umbra este „profetul întunecat al lucidităţii eterne”, cel mai bun cititor de gânduri, asemeni unei mame tutelare care îl hrăneşte alăptându-l cu întuneric. (Raul CONSTANTINESCU, în revista Sintagme literare, 2017)
În ciuda figuraţiei biblice, prelucrate şi de Melville, rostirea profetică are în poezia lui Ionuţ Caragea un sens semiotic. Poezia îndeplineşte o dublă funcţie: eliberându-ne de „hic et nunc”, ea îngăduie, pe de o parte, recuperarea şi „salvarea” (în limbajul computerelor) trecutului, iar, pe de alta, crearea unei matrice de posibile realizări viitoare... (Prof. Univ. Dr. Maria-Ana TUPAN, în revista Contemporanul, 2014)
Departe de a profeţi sfârşitul istoriei, precum corifeii postumanismului, Ionuţ Caragea continuă să se adreseze contemporanilor ca un mesager, un Hermes al unei ordini, nu virtuale - o fantasmagorie a tehnologiei de ultimă oră -, ci transcendentale, de sensuri care istoricizează existenţa unei societăţi şi îngăduie membrilor ei să fie mai mult decât consumatori ai unui mall cultural. (Prof. Univ. Dr. Maria-Ana TUPAN, în prefaţa volumului "Mesaj către ultimul om de pe Pământ", 2017)
Profund religios, poetul ştie că lumea e „rotundă”, fiindcă exprimă plenitudinea de sine a lui Dumnezeu, care se oferă oamenilor prin intermediul revelaţiei: „la fiecare pas te opreşti şi admiri/ o minune care înainte ţi se părea o banalitate” (Prof. Univ. Dr. Ştefan BORBÉLY, în prefaţa volumului "Cer fără scări", 2014, şi în revista Convorbiri literare, 2014)
Din versurile lui I. Caragea se desprinde o adevărată religie a salvării prin poezie. (Prof. Univ. Dr. Ovidiu GHIDIRMIC, în revista Scrisul românesc, 2017)
Poezia lui Ionuţ Caragea este străbătută discret de o undă de religiozitate creştină. (Prof. Ionel POPA, în Spaţii culturale, 2014)
Ionuţ scrie poezie aproape zilnic, cu o fervoare aproape religioasă, de sacerdot. (Aurel SIBICEANU, în revista Singur, 2010)
În competiţie cu divinul, poetul se aşază în faţa realităţii şi o priveşte direct, fără scrupule, fără modestie. Copacul acestui volum îşi extrage esenţele din sacru (în multiplele sale forme de manifestare sau non-manifestare), din izolarea demiurgică a poetului pierdut în lume, căutător de repere, inventator al unei religii poetice. (Viorel ZEGHERU, în postfaţa volumului "Donator universal", şi în revista Sfera Online, 2007)
Trebuie să îi fim recunoscători lui Ionuţ Caragea pentru caracterul dantesc al mesajului şi al exprimării din versurile sale care descriu aceste vremuri ameninţate mai mult decât oricând de apocalipsă. » (Prof. Univ. Dr. Nicolae MAREŞ, în revista ASLRQ, 2017)
***Comentariu preluat cu acordul autorului de pe https://m.facebook.com/
***Comentariu preluat cu acordul autorului de pe https://m.facebook.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu