Nicolae Petrescu Redi: Copilul și zarea

Ți-e dor de a ta mamă,
dar „zâna” e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea își cată.

Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,

o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.

Privirea-ți încordată
ajunge până-n
zare,

ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!

Cu amintiri trezești
viori împărătești –

grăbitul cânt apune
pe răvășite strune.

Trec zilele, trec anii,

în „Casa de copii”,

pășești cu-amar

și teamă,

norocul e plecat,

bunicii sunt în cer,

iar cerul nu-i în mamă...

Ca jarul arde clipa,

dar candela

e rece .

Prin inimă, cea mamă

acuma nu-ți mai trece.

Nicolae Petrescu Redi