Radu-Andrei Popa‎ : murmur

aici
singurătatea mușcă din mine ca dintr-un măr putrezit
se luptă valurile cu ultimele ancore de pe pământ
prin vuietul vântului îmi caut lumina
sub crucile astea de oase
flamurile durerii se-ntind ca pânzele de giulgiu
în căușul palmelor suflu peste foc

aici
lupii mușcă din lună și o lasă în semicerc
licuricii taie văzduhul căutând frunzele de stejar
din sufletul lor se aud îngerii picând spre țărm
între nisipul de aur și mugetul valurilor
stau străjeri de frică și lacrimi
stau bolovani de calcar și granit
în căușul sufletului privesc spre foc

aici
corbii se așează pe umeri
lumina devine negru și liniște
o barieră de vid îmi umple plămânii și inima
taci
acum se întoarce soarele cu fața la noi
prin praful ăsta copt de jăratec
înghit fiecare parte de sentiment și o diger
în căușul pieptului
mirosul căldură și foc

aici
durerea devine lumină
tăcerea devine sunet amestecat cu țipete
lupii se-ntorc și mușcă din mare
fiecare strop din carnea mea cade pe oase
ca un giulgiu peste mormânt
în căușul creierului
m-arunc spre foc

Radu-Andrei Popa‎