Cătălin-Adrian Buduru: Eliberare

În ziua când măștile
vor cădea,
mai stingheri, mai străini ,
cu fruntea-n pământ vom umbla,
ori ne vom privi,
ochi în ochi,
obraz în obraz,
mână strângând altă mână?
Ziua aceea va fi pentru toți
prietenă bună,
ori aspră stăpână..
După ce măștile vor cădea
vom învăța, oare, că viața este-o clipă
pe care n-o poți păstra
la tine sub aripă?
Acelasi unic,
inefabil strop
de veșnicie
un dar ți-a fost ție,
mi-a fost dat și mie,
să ne devină, plenar, un tot de omenie.