Na dragilor, se buluceşte sărbătoarea pascală mai repede peste noi parcă în fiecare an ce trece.Eu cumincior după cum mă stiţi am intrat şi eu în travaliul pregătirilor.Prima data mi-am căutat masca şi mănuşile.Aveam o mască de urs rămasă de la revelion încă îmi mai venea după izolarea lângă frigider.Echipat fain cu portofelul încă respirând mai uşurat hotărăsc a merge la piaţă, da numai după ce-mi servesc cafeaua. Aburii cafelei fierbinţi îmi gâdilau nările cu deşteptarea dimineţii iar ţigara îşi legăna fumul peste rămăşiţele nopţii, visele lunecau liniştite de la balcon printre picăturile de ploaie primăvăratecă.Când şi când trecea câte o maşină sau câte un grăbit cu parazolul peste gânduri.Ca un bun gospodar îmi alcătuiesc un plan de bătaie pentru întâmpinarea Domnului, mulţumindu-i pentru toată tehnologia ce a ne-a dat voie a o descoperi, pentru a mângâia nevoile celor singuri. Iaca aşa avem maşini de spălat, roboţi de bucătărie, frigidere, argaze, şi mai ales aspiratoare.Prin parcare trece Roza de la trei, grăbită spre piaţă înfăşurată într-o pelerină penelistă de la alegerile trecute....zâmbesc posac şi-i strig :
- Neaţa Rozo, nu te mai grăbi aşa de tare că imediat cobor şi merg la piaţă cu maşina.Îşi ţuguie boticul de-şi umflă masca cu trandafiraşi roz şi raspunde urgent...
- Bună Constantine, păi hai repede că pe urmă e aglomeraţie mare.Trag repede prima pereche de pantofi şi în două minute eram la maşină.
- Ce mai toarnă măi Constantine, oare cât o mai ploua?
- Nu ştiu Rozo, însă ploaie trebuia niţel la pământ.Bătrâna Dacie îşi screme bateria şi pornim.După trei ture făcute prin piaţă găsim un loc de parcare.
- Eu stau numai o juma de oră îi spun eu. Am venit doar să iau un miel proaspăt de la cineva cunoscut.
- Foarte bine. Eu mai am treburi şi merg mai târziu acasă, mulţumesc.O să trec şi pe la tine când ajung.Ne zâmbim fugitiv şi fiecare pe drumul lui.Eu din grabă lusem pantofii cu găurele şi acum simţeam nivelul balţilor din piaţă.Mă îndrept rapid spre hala cu miei, mai înjurând pe cei care aveau ciubote şi călcau aiurea stropindu-mă, mai dând câte-un bună ziua la cei cunoscuţi.
- Salut Filimoane, ai sunat aseară şi mi-ai spus să vin după miel azi la piaţă.
- Bună bade Constantine, aşa-i, numa hai în dos la tarabă că a matale e mai mare şi nu l-am scos la vedere.Din cogeamitea paporniţa scoate mai pe furiş un miel durduliu...
- Are paişpe kile juma, e bine coane? Întrebă el tot numai un zâmbet...
- E bine ,spun eu înghiţind în sec şi gândindu-mă că-mi ia toată pensia....Asta este, aşa am cerut ,aşa mi-a adus omul,cum să-l refuz? Dacă pun la congelat ce-mi rămâne am şi pe la anul mă gândesc zâmbind...
- Cât face? Întreb eu cu juma de gură...
- Apăi nimic coane Constantine, să mă laşi tot pe mine să pasc vara iasta la matale pe unde ai pământul la ţarină.Dintr-odată îmi revenise zâmbetul pe buze.
- Bun aşa Filimoane. S-o paşti cu spor. Pun repede mâna pe miel, îl aciuiez întru-un sac şi pe fugă să nu se răzgândească.
- Mă grăbesc tare Filimoane, ne mai auzim...şi pi-aici ţie drumul.Ajung cu greu la maşină şi în viteză acasă. Aveam scos de dimineaţă din frigider la încălzit la temperatura camerei lapte,ouă, smântâna, pregătisem făina, zaharul, cacao,lămâi, stafide, ce să mai spun, mai tot ce trebuie.Mielul l-am scos în ditamai ligheanul şi i-am spus să aştepete la rând.
Să-mi fac curaj şi să mă apuc vârtos de treabă trag pe gât un cognac mai fără ghiaţă, aşa ca să aibă mai mult loc în pahar, aprind o ţigară la balcon să mai afum norii plini de lacrimi şi păcate.Din când în când mai aruncam o privire pe feisbuc, aşa să văd ce mai este nou. De ciudă că n-am covată am pus făina într-un lighean de plastic primit la alegerile anterioare, am pus ouăle, zahărul...
Oups, trebuia să pun ouăle la fiert, aşa că le spăl de făcătoarea găinii şi le aşez frumos la foc potrivit cu o linguriţă de sare şi două de oţet să nu crape de ciudă. Apoi liniştit bag drojdia, laptele şi încep a mesteca cu o mână în ligheam şi cu alta pe tastatură numai să nu pierd ceva mai nou ce poate mă interesa.Bag seama că au început a zburda iepuraşi pe feisbuc, ouă colorate de toate culorile,maimuţele, ciocolate şi alte salate. Ce-i binefăcător ochiului este că mai apare şi câte un dos mai fără celulită fain de te iau dracii.Alea care apar tunate cu silicoane put a service auto şi nu mă atrag.Musai trebuie să mai gust rachiul de Rădeni, renumit aici pentru tărie şi bunăciune.Bag un pahar şi iau pauză de-o ţigară.Cu atâtea reţete în cap am turnat rachiul în paharul de vin şi-am băut vinul din sticlă.Până să-mi termin ţigara al dreacu Bachus a început să-mi ia la dans neuronul responsabil cu meniul.Era sa pun ceapa tocată în blatul de tort şi nuca peste friptură.Clocotite ouăle de ruşine devin roşii.
Să nu fac şi alte prostii desfac o bere să mă refac.Din ligheanul lui, din altă lume, mielul mă privea cu milă cum mă bălăngăneam printre oale, aşteptându-şi în tăcere rândul.Am găsit ceva interesant pe feisbuc, am pierdut noţiunea timpului şi-am reuşit să ard blatul de tort.Fumul dens mă scoate din visare, ies la balcon şi spun la vecini că-i în regulă să nu sune la 112, în timp ce fumul ieşea vălătuci,vălătuci.Nu-i nimic îmi zic şi pocnesc repede altul.
Aluatul de cozonac şi pască deja se zborşea la mine de parcă voia să părăsescă ligheanul, a crescut bine.Am vrut să frec ouăle cu slănină ca să arate bine şi mi-am dat seama că frecam un ness.Super, mă refac bine şi zâmbesc strâmb la oale, tigăi, tăvi şi tăviţe.Sculptez repede cozonacii, beau din greşeală ouăle bătute pentru uns, le sting repede cu nişte vin roşu de Ştiubeni.Toată casa de la clanţă la tastatură erau pete pline de făină şi alte bazaconii colorate de nu le mai ştiam nici eu.Zâmbesc trist. Bă Constantine,e bună o muiere la casa omului totuşi.Siguratatea mă muşca de fiecare clipă.Totuşi sunt bucuros că merg toate ca pe roate, chiar şi feisbucul.Am reuşit să desfac şi mielul în componente, care la înot în oala cu borş,care la tava de friptură, care la drob.Caut sifonul şi nu-l găsesc în toată adunătura, aşa că mai beau nişte vin rămas de la friptură.Am scăpat de muncă.
De acum munceşte cuptorul îmi zic şi fug pe calculator cu ţigara în bot şi-un cognac în mână.Iar pauză.Pauzele mici şi dese, cheia marilor succese... râd singur.Zârrrrrrrrrr, sună soneria mă trezeşte din visări.La uşă ce să vezi? Duduca
Roza într-un capoţel cam deocheat, toata numai zâmbet.
- Bună Constantine... Îţi aduc nişte ouă roşii şi cozonac... ştii, mi-i stricat aparatul ăla de frecat icrele, nu poţi veni să te uiţi niţel la el?...mă întrebă ea mai în şoaptă.Plin de milă şi mai ales că ştiam că-i nemăritată mă gândesc să-i dau o mână de ajutor.Aşa este creştineşte.
- Păi de ce nu l-ai adus cu tine să-l văd?
- Hai tu până sus, şi-mi zâmbi ea dulce de era să fac diabet...
-Vin imediat ce scot din cuptor spun.Mă întorc în bucătărie , deretic puţin să mai am loc de umblat, scot din cuptor,dau jos şorţul. Era musai că puţea de la el a toate aromele.Mă înarmez c-o şurubelniţă, un patent şi fuga la duducă.
-Am venit spun eu privind iscoditor spre bucătaria duducii.
-Da-mi să văd robotul...Îl desfac bucată cu bucată şi găsesc motoraşul ars. Asta este.
- N-am ce să-i fac, e ars moturul, trebuie altul. Dar dacă vrei să-ţi frec icrele manual să ştii că aşa le fac şi eu nu cu maşinării,ies mai bune.Cald, cald tare.Am închis calculatorul să nu-mi vadă alţii reţeta.
-Hai serveşte un păhărel de vin, se vede că ai muncit mult....Iau vinul înghiţind încet, parcă visam.Frecam la icre şi visam.Până la urmă le-am desăvârşit fain de tot, dar eram sleit de puteri.Roza zâmbea pe altă lume.Mă hidratez cu alt păhar de vin.
- Hai să vezi ce-am pregătit şi eu, spunea ea într-un târziu.Mă ridic încet şi-o urmez.Avea duduca totul cumpărat de la moll, de la ouă la friptură în afară de icre, casa bec, curată, nu ca la mine.Asta este îmi spun , femeie deşteptă.
-Am fugit că este târziu, Paşte Fericită....îi spun şi-o tirez vârtej pe scări.
Trebuie musai să fac un duş şi să trec la hodină.Când să mă şterg pe spinare văleu mamă usturime.Mă întorc la oghindă şi văd tronând pe spinare nişte urme roşii până aproape la sânge.Or fi ieşit de la icre îmi spun sau de la prea multă muncă, ori de la virus, nu ştiu sigur.Sunt revoltat că am muncit atât de mult dar şi bucuros că produsele mele sunt eco.Mă hotărăsc şi eu ca de la anul să-mi ciocnesc ouăle în familie.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu