Am ajuns să studiem
la biblioteca trecerii timpului.
Din când în când mai ies de unul singur
să îmi fumez pe coridoare
pauza dintre doi neuroni.
Acolo
unde se aşează cap la cap
fumul expirat al speranţelor toxice, sau
se leagă vorbele cu nodul politichiei aşa,
cât mai strâns,
să nu-l poată desface nici o altă părere.
De un timp
am pus virusul paznic la turma sănătății
i-am fixat privirile să iasă la ore exacte
numai atunci când știu că mă ascund acasă
unde îmi țin ideile fixe
încă de la trezirea cugetului de dimineaţă.
Pentru o zi
căreia îi cunosc deja drumul paşilor scurţi
înainte şi înapoi
prin sala de aşteptare a statului pe loc
în pușcăria arestaților la domiciliu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu