Daniel Luca: medalion literar

VOLUME PUBLICATE:
 Amnezie în loc de micul dejun – vol. colectiv, Marineasa, Timişoara, 1997; Strip-tease, Eubeea, Timişoara, 1997, versuri; Poveştile de la Bojdeucă, vol. III, vol. colectiv, Junimea, Iaşi, 2000; Acasă, Eubeea,Timişoara, 2001, roman; Cerşetor la cincisprezece ani. Fata oraşului, Editura Eubeea, Timişoara, 2006, versuri şi roman; Jurnalul meu, text Daniel Luca, ilustrații Alina Bogdan, Editura Nigredo, Arad, 2012, literatură pentru copii; Barza vine nechemată, Editura Eubeea, Timişoara, 2013, versuri; Marcela, Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2014, roman; Tema periferiei în romanul românesc interbelic, Editura Gordian, Timișoara, 2016, critică literară; Sindromul Mowgli, Inspirescu, Satu-Mare, 2016, roman; Raftul de la colț, vol. 1, Editura Gordian, Timișoara, 2018, vol. 2, Editura Ecreator, Baia Mare, 2019, critică literară; Teritoriu ocupat, Editura Ecreator, Baia Mare, 2018, versuri, Croitorul de noapte, Editura Inspirescu, Satu Mare, 2019, versuri.

COLABORĂRI: Europoesie (Franţa), Mihai Eminescu (Australia), Limba română (Rep. Moldova) Cronica, Heliopolis, Renaşterea bănăţeană, Orient latin, Coloana infinitului, Eminescu, Vatra, Orizont, Banat, Bocșa culturală, Lecturn, Dor de dor, Spontan, Oltart, Plumb (România), etc.

                                                                 
Viespea
                                                                                 
Viespea căzută în călimară
soarbe cerneala cu nesaț
îmbătată se târăște pâș-pâș                                 
spre ieșire
și cade pe coala albă de hârtie
se ridică și înșiră cu acu-i
versuri indescifrabile.

***                                                                                                                                                                                                                                        Sărutul

Trenul                                                             
                                                                         Când ți-am sărutat
Trenul acesta                                                      pleoapele
m-a uitat pe peron                                               ți-am atins
un fluierat                                                           privirea
și-a plecat
hăbăuc
de unul singur
nu are nevoie de conductor                                     Înflorire
și la stația următoare
se va lipsi                                                            A sosit primăvara
și de mecanic.                                                      și îți înfloresc

***                                                                     picioarele

Daniel LUCA: Revoluția simțurilor

           Un roman plin de nerv, de savoare și de viață este Infidela de Daniela Faur (Quantum Publishers, Domnești, 2019), o incursiune în interiorul și exteriorul cuplului, între adevăr și minciună, între sex și iubire.

            Ela, aflată într-o relație de aproape trei ani cu Gabi, cu care urma să se căsătorească peste câteva luni, se îndrăgostește de Sebastian, noul ei șef de la locul de muncă, o firmă de consultanță în management (Ekon Consult), căsătorit cu Roxana. Urmează trei luni toride, de la tatonare la sărut, la frâu liber dat simțurilor  și până la iubire.

            O infidelitate asumată de Ela, după îndelungi procese de conștiință [„Sunt o păcătoasă! (…) Sunt femeia vorbită pe la colțuri, subiectul de discuție la întâlnirile de cafea și a celor din miez de noapte, acompaniate de vin rece. Aș fi cinică să spun acum că-mi pare rău” – p. 5], Ela fiind o femeie obișnuită, nicidecum un top-model („Am 1,68 m înălțime și 68 de kg. Nu sunt grasă grasă, genul acela despre care porcii spun că mai bine le sari, decât să le ocolești. Dar sunt destul de durdulică: am câteva straturi de colăcei” – p. 8), dar care, atunci când întâlnește „masculul alfa”, își lasă gândurile libere, trăirile erotice invadând-o chiar și în biroul lui („Dar ochii lui, ei bine, ochii lui limpezi ca marea și zâmbetul ștrengar îmi transmit că, mai devreme sau mai târziu, mă vor băga în bucluc” – p. 29; „Cer oare prea mult? Da! Normal! Eu, femeie logodită, doresc ca mâinile unui bărbat însurat să mă frământe ca pe-un aluat de cozonac” – p. 88).

            Sexul cu Gabi devine monoton, o rutină, o împreunare a trupurilor fără ca sufletele să mai fie prezente („Acum ne dezbrăcăm singuri, dar ne păstrăm șosetele dacă se poate. Să nu ne tragă frigul pe la picioare! Nici n-ar avea când să o facă, săracul” – p. 22; „Și-a primit sexul și nu a mai contat că trebuie să-i dea atenție și sufletului meu” – p. 24), iar întâlnirea cu Sebastian este un adevărat scurt-circuit, ce produce o revoluție a simțurilor, o trezire a lor la viață dintr-o lungă amorțire, dar și o pornire pe drumul căutării sinelui, prin pasiune și iubire.

            Treptat, gândurile se transformă în gesturi și fapte. Primul sărut este urmat de participarea amândurora la un bal mascat de halloween organizat de firma unde lucrează Gabi („da, el e, nu m-am înșelat. Zăpăcita asta dintre picioarele mele l-a recunoscut înaintea mea” – p. 138), de  mângâieri într-o cabină de probă, de o călătorie la Roma într-un weekend [prima consumare a pasiunii: „Intră în mine tare și repede, căci drumul e ușor, prințesa mea deschizându-se hapsână (…). Închid ochii și mă las legănată ca o barcă pe valuri. E în mine, așa cum mi-am dorit, răscolindu-mi interiorul, potolindu-mi setea de sex brut” – p. 170] și continuarea întâlnirilor în doi, o dată pe săptămână, după reîntoarcerea în țară [„De azi, sunt oficial infidelă cu acte în regulă. Am repetat prima experiență, așa că nu mai e cale de întors. Nu mai pot spune s-a întâmplat, a fost o dată și atât. Ce mult pot înflori sub atingerile lui! (…) Cât de bine e să-mi redescopăr sexualitatea, să mă redescopăr pe mine, să am curajul de a-mi direcționa partenerul” – p. 214].

            Odată cu dăruirea, încrederea ia locul neîncrederii, cu toată bătălia interioară ce se dă în cei doi protagoniști, Ela și Sebastian. Cu toată înverșunarea de a rămâne doar la sex, fără a implica inima, iubirea îi cuprinde pe amândoi. Dar, cum viața nu este un basm, nici de această dată nu există happy-end [„nu mai cred în «Fericiți până la adânci bătrâneți»; e doar un final pentru basme. Lucrul acesta nu mă întristează, culmea! Viața nu-i un basm, nici pe departe! Singurul lucru comun e că, da, ai de sărutat câțiva broscoi până-ți vei cunoaște prințul. Doar că nici prințul ăsta nu este cel din povești. (…) Când totul e bine, e greu să-ți închipui răul. Nu te gândești că răul poate lua chipul unui bărbat fermecător care, hilar de-a dreptul, e broscoiul unei alte femei” – p. 6].

            Totuși, Ela ajunge, prin Sebastian, să se cunoască pe sine însăși, să se vadă și să se accepte așa cum este în realitate și să se bucure de propriul trup, de propriul suflet (cu toată lupta dintre îngerul și demonul din interiorul său: „Am descoperit în ultimele luni că sunt un înger cu apucături de demon, deși acum par a fi un demon care-și caută lumina” – p. 286), cu convingerea că undeva există jumătatea ei și cândva, cu siguranță, o va întâlni („Da, am rămas fără logodnic și fără amant, dar am învățat să iubesc cu pasiune și să prețuiesc dragostea” – p. 286). Până atunci, însă, adevărul va lua locul minciunii („Și ca să fiu Ela până la sfârșit, primul pas în noua viață a fost să-i fac o vizită prietenului meu de la Sex Shop și să cumpăr vibratorul Ciocan. Pentru mine! Suficient cu minciunile!” – p. 287).

            Fiecare poveste de dragoste, fie ea și interzisă, este o încercare și vine la pachet cu învățăminte, îmbogățind trupul și spiritul. Daniela Faur, cu ironie și sarcasm adeseori, printr-o fină analiză psihologică, aduce în fața ochilor cupluri credibile, viabile (Ela-Gabi, Sebastian-Roxana), fără intenții moralizatoare, însă cu un puternic mesaj de carpe-diem.
*
(documentare, sursa: Logos Agape)