‎Doina Filip Pavel‎ :Vino

In căușul meu din palmă,
ieri am pus un pod de lemn,
ca o trecere de ziduri, un cuțit înfipt în grindă
și-am adăugat în Raiuri vreo trei îngeri din Infern,
Decăzuți din armonia iernilor când se colindă.

Și-n alegoria nopții
cu omături zăpăcite,
ti-am aprins și șase stele pe un fir de iarbă rea,
Să te cumpăr pe o- ntrebare de iubire tălmăcită,
să te vând pe o țigară răsucită dintr-o stea.

In căușul tău din palmă
poate- oi pune o cărare,
Poate-o cheie la sertarul Timpului ce nu e Timp,
Indecisă unde-i Raiul, te voi duce- n larg, pe mare,
Cu toți Sfinții tăi de ceară, izgoniți din Anotimp....

Vino, ți-am închis în vis
Toamnele ce se răsfață
și un colț de Paradis ,
prin adâncuri moi de ceață...