Alexandru Berceanu: Vitalii de cuvinte

Nu mă întreba dacă timpul
acesta
îmi aparține,
nici dacă sunt omul timpului,
noțiunea n-are nimic concret,
nici măcar ochi albaștri
ca femeia
din visul adolescentului.

Nu mă întreba dacă sunt iubit
chiar dacă masa mi-e plină
cu mirifice haruri -
vitralii roz și pale
asemenea picturilor carnale -
cât timp viața
feliază
soare de consum din rădăcina
ascunsă de vedere!

Nu mă întreba de ce irosesc lumina
și ard întunecimi
câtă vreme pe străzile cuvântului
umblă iscoade
precum într-un măr
viermii
căutători de vitamine.