Gabriela Ana Balan: Ziua 29 (file din jurnal de izolare)

e miezul nopții nu am somn
plimb tocul ochelarilor prin coşul palmei
ca pe o gondolă şi se transformă pe rând
în şarpe toiag trandafir măr muşc
cu patimă toate obiectele
seamănă dintr-odată cu mine şi
mi se plimbă prin palmă
liniile vieții se despică pe rând ca apele roşii
eu
nu mă transform în nimic pereții
se apleacă parcă ar scutura firimituri de var
în boturile crocodililor

planeta mă invită la dans
un cutremur cu magnitudine de cinci grade Richter
mă eliberează din colivia de la etajul patru
desculță alerg printre rădăcinile pământului despicat
acolo miroase a libertate nu a moarte
sau poate la fel

în noaptea aceasta nu mai urc scările
nu am mască nici declarație numai instinctul de supraviețuire
şi tocul ochelarilor în care m-aş putea ascunde
la auzul sirenelor pornite prin oraş
la vânătoare de supraviețuitori