George Sangortya:Cortegiu

Și simnt o tăcere apăsătoare
În jurul meu roiau fluturi negri
Pe acest drum ,fără de întoarcere
Ceva îmi arată calea în cortegiu
Dar sunt gândurile mele
Care s-au făcut scrum
Fiind chipul meu angelic
Dar ,imi simnt moartea care îmi dă târcoale
Ca sa-mi ia și inima iubită
Și din morți, nici un sentiment
, nu o să mă mai scoale
Că eu pe lumea asta am fost pana mai ieri
,o dragoste rătăcită

Știu că cei ce ,mă vor privi

În lacrimi îndurerați

Nici florile, nu mă vor mai învia

Dar catafalcul meu ,din esență tare

Și mi de candele, ce îmi ard triste

Sunteți lângă mine acum

Chiar daca destinul doare

Dar nu priviți în urmă

Acum sunt, doar o legendă

S-au poate......

O amintire din trecut

Și preoți, îmi cântă un ultim cântec

Omagii, ce mi se-aduc

Acum ,că îmi sunteți alături de mine ,pe ultimul drum

Dar știu .....

Că nu am vrut să plec ,atât de repede

-

Si-acum în ultim ceas
O ultimă despărțire
Mulțimi în jurul meu, mă plâng
Și valuri de lacrimi ce mă udă
În mine ceva se stinge
De departe, moartea mea privește bucuroasă
Dar nu cu o coasă
Cu un pahar de vin
Să îl bea în memoria mea
Și-n slujba adomirii mele, în cele veșnice
Mirosul de tamaie, ce se resimte în cortegiu
Coroane de flori, ce-mi vor îmbrăca mormântul
Peste piatra de mozaic
Totul se va pierde cu mine într-o tăcere
Și salve de tun se vor trage
În memoria mea....

-

Iar trupul meu fără de viață

, ce coboară în mormânt

Și lacrimi ce-mi sună a jale

Și câte vor mai plânge în suspină

Pe buzele tuturor, tremurând cuvinte

Peste al meu loc de veci

Scriind cu litere mari

,numele meu pe crucea de lemn

Dar câți vor înțelege

Că cei ce m-au iubit

Le voi apărea în vise

Și mă vor închide , în întunericul rece

Capacul peste mine se va pune

Dar știu ,că timpul nu iartă

Iar cei dragi mie ,mă vor regreta

Că Dumnezeu, mă vrea lângă el

***

Acestă poezie mi-am dedicat-o pentru mine ,când voi pleca din această lume și îngerii mă vor plânge !

Verganom / București 2020. Autor George Sangortya