Atelier
Vesele
hîrtiile acestea răvăşite
cu o poezie
în doze homeopatice
în care
evadezi ca-ntr-un local
nopţi
tatuîndu-ţi pielea pe dinăuntru
un trabuc la
fel de resemnat cum dragostea
un crepuscul
în care-ţi vîri distrat creioanele
ca-ntr-un
sertar.
Umană
Oamenii care
traversează strada intră în magazine
îşi dau mîna
zîmbesc se evită sunt oameni vii
oamenii care
vorbesc care scriu sunt morţi.
Lied
Minore
zgomote
grimase ale
mîinii
ale
piciorului aluzii
şi gesturi
fără noimă
la capătul
lui februar
trupească
moină.
***
AFORISME
***
AFORISME
Cum să
depăşeşti limita, când limita eşti tu însuţi?
*
Dreptatea
fără omenie: o flacără ce nu încălzeşte, o flacără infernală.
*
Ciocnirea
dintre două mari conştiinţe literare produce o impresie de incest.
*
Numai
Dumnezeu a creat din pură generozitate. Omul creează pe seama unor distrugeri.
*
Prostia se
manifestă ca o exultanţă continuă, ca o revărsare indiferentă la calitate, care
nu cunoaşte frână. Fiinţa prostului se livrează lumii, dar nu ca dăruire, ci ca
dejecţie.
*
O dimineaţă
de mai cu bolta cerească uşor tulbure la început, apoi de un senin palid,
indicibil delicat, având nuanţa unei viorele. Intru într-o încăpere cu geamul
deschis. Valul de aer proaspăt îmi dă senzaţia că aspir însuşi cerul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu