Marin Rada: Tăcerea

Ți s-au acoperit palmele
cu lumină galbenă de când taci...

Imperii de frunze își joacă flacăra
la marginea apelor.

Taci precum munții de fildeș
devorând cu umerii lor
făgăduința albă a somnului...

Lumina de zi ți se naște în brațe
și taci ascultând cum urcă în lucruri tăcerea
cu un trup ca o rană
peste care se așează zăpezile.